“Stateam astazi in sopronul intunecos. Afara soarele stralucea si pe deasupra usii se strecura o raza de lumina. Din locul in care stateam, raza aceea de lumina cu fire de pref plutind in ea era locul cel mai stralucitor si izbitor care se putea vedea. Restul era aproape in totalitatre negru ca taciunele. Eu vedeam raza, nu vedeam alte lucruri prin ea. Apoi m-am mutat, astfel incat raza imi cadea in ochi. Pe loc intreaga imagine de mai inainte a disparut. N-am mai vazut sopronul si n-am mai vazut nici raza. In schimb am vazut, incadrate in forma neregulata a crapaturii usii, frunzele verzi care se miscau in copacul de afara si, mai sus de ele, la mii de miliarde de km distanta, SOARELE!”
A privi pe directia razei si a privi la raza sunt experiente diferite.
C.S.Lewis – “Meditatii intr-un sopron”