Să te trezeşti dimineaţa şi să conştientizezi cât de tare e salteaua, să-ţi dai seama de căldura razelor soarelui, de sunetul trecerii secun-delor la ceas, de substanţa din care sunt făcute lucrurile
El m-a făcut mai viu faţă de frumuseţe. M-a făcut atent că există minuni cotidiene care m-ar face să mă închin, dacă mi-aş deschide ochii. El mi-a scuturat sufletul aţipit şi mi-a aruncat în faţă apa îngheţată a realităţii, astfel încât viaţa şi Dumnezeu şi raiul şi iadul m-au izbit cu glorie sau oroare.
“realitatea” lucrurilor..
Nu poţi merge la nesfârşit cu “transparenţa.” Rostul de a vedea printr-un lucru este să vezi ceva prin el. Este bine că geamul este transparent, fiindcă strada sau grădina de dincolo sunt opace. Cum ar fi să vezi şi mai departe prin grădina respectivă? Nu este de folos să “vezi dincolo” de cele dintâi principii. Dacă ai vedea prin toate lucrurile, atunci ar însemna că toate sunt transparente. Însă o lume complet tranparentă este o lume invizibilă. A “vedea prin” toate lucrurile este egal cu a nu vedea nimic.
