şi adie,
alb,
uşor,
puf de păpădie,
gândul meu…
şi mângâie,
în somn,
o superbă
şi albă
orhidee!
Să-ţi pierzi privirea-n linişti largi de zei!
Ce pur efort de vagi sclipiri consumă
Orice minuscul diamant de spumă,
Ce pace – pare că se naşte-aci!
Cînd peste-abis un soare se aşterne,
Odrasle pure din lucrări eterne,
Scînteie timpul, Visu-nseamnă-a şti.
19 feb
.Invioratoare zi de februarie!- mi-ai readus zambetul pe buze si m-ai facut sa ma bucur de o zi perfecta :D. m-ai ajutat sa imi gasesc locul in care ma pot deprinde de aceasta lume si sa ajung in taramul in care gandurile mele se inalta in sus..spre o lume nepatrunsa ,intr-o zi daruita de Dumnezeu ..o lume fara nori vagabonzi care vor sa fure stralucirea zilei :). o lume a mea, o lume care se face aparuta doar atunci cand soarele stranuta peste oras alungand orice nor care incearca sa-mi alunge bucuria si zambetul de pe fata ...o lume fara agitatie , tramvaie si clanxoane;)). o lume ascunsa in marea agitatie,dar totusi o lume linistita. o lume care ma duce in anii 1800;)) o lume in care la tot ce te gandesti este un John keats contemporan , un Eminescu sau poate un Mr. Darcy **. O lume care ma duce far away de toate si ma ajuta sa inving starile sufletesti si sa-mi dovedesc ca situatie mea are si parti bune. Am inteles ca nu trebuie sa ma pierd in voia deznadejdii.In momentele grele pot si trebuie sa gasesc mangaiere.Acea mangaiere imi este daruita de Creatorul meu prin frumusete.. prin promisiunile facute :D ..M-am pierdut intr-o lume in care asteapt ca el sa paseasca pe pod..sa ma vada si impreuna sa pasim spre..spre o lume necunoscuta..si intr-un final spre taramul promis.
Astept sa–ti vad zambetul..
Semnat: fata de pe podul de peste apa:D.
Când fiindu-i dor de el
În lanul de porumb strain
lacrimi varsa..
Acelasi care altadata-i daruia
Ferestre magice, fermecate,
deschise înspre înspumate
Mari primejdioase,
a magicului tarâm abandonat.
Sa ma trezesc sau sa dorm? fragment. John keats (mici modificari:D)
